𝟭𝟬 𝗶𝘂𝗻𝗶𝗲 𝟮𝟬𝟮𝟭 este ziua în care este sărbătorită 𝗭𝗶𝘂𝗮 𝗘𝗺𝗽𝗮𝘁𝗶𝗲𝗶 pentru a doua oară în România.
Pentru că literatura stimulează empatia, am invitat-o pe Dora Cerin, inițiatoarea platformei Trambulinadecitit.ro să facă o selecție de cărți pentru copii care  „vorbesc” despre empatie. Cele 15 cărți sunt un punct de plecare bun de discuții cu copiii despre diversitate, prejudecăți și importanța de a înțelege sentimente și puncte de vedere diferite de ale noastre. 

1.„Ce surpriză”, de Simona Epure, ilustrată de Georgiana Chițac, editura Cartea Copiilor (carte gratuită)

Iepurașului Sebi îi era rușine să poarte ochelari, deși avea mare nevoie de ei. 
Iar asta îi aduce ceva necazuri până când, într-o zi, pe Sebi îl așteaptă o surpriză la școală.
Ce surpriză abordează întocmai prejudecățile copiilor legate de cei care poartă ochelari, fiind un punct de plecare foarte bun pentru abordarea de către părinți și educatori a discriminării la vârste timpurii, cu atât mai mult cu cât aceasta este răspândită și dovedită în numoase studii, sintetizate în acest articol al Societății Britanice de Pshihologie. 
După lectura cărții, câteva activități binevenite, care stimulează în plus empatia copiiilor față de alți copii care poartă ochelari pot fi descărcate din acest ghid pedagogic realizat de asociația Cu alte cuvinte.

2.„Nanata”, de Florin Bică, ilustrată de Anca Smărăndache, editura Cartea Copiilor, 2019 (carte gratuită)

Nanata este una dintre puținele cărți cu personaje rome din România. Povestea are în prim plan doi frați romi: Renata și fratele său mai mic, Amza și universul lor familial în care coexistă iubire și micile neînțelegeri specifice tuturor copiilor. Este o poveste scurtă și frumoasă despre empatie și acceptarea fratelui mai mic.
După lectura cărții, descoperiți și descărcați gratuit ghidul pedagogic care însoțește cartea.

3. „Crizantema”, de Kevin Henkes, editura Arthur 

Povestea o are ca protagonistă pe Crizantema, o șoricuță ce-și iubea numele și ajunge să îl urască doar pentru că ceilalți colegi îl ironizează. Că e prea lung, că este de floare, că nu încape pe ecuson. Ea găsește iubire și înțelegere acasă, la părinții ei, însă doar o profesoară o ajută să depășească cu adevărat situația.
Tema acestei cărți este, așadar, bulling-ul, iar această carte este ideală ca punct de pornire și discuție în grădinițe și în clasele pregatitoare. Conform statisticilor OMS, aproape 400.000 de elevi afectați de bullying în România, fiind, din păcate, în TOP 3 la nivel european, ca țară. 

4. „Ultima stație de pe Strada Pieței”, de Matt de la Pena, editura Panda

În fiecare duminică, după ce ies de la biserică CJ și bunica sa traversează orașul cu autobuzul. Însă astăzi, CJ o întreabă pe bunica sa de ce nu au o mașină precum prietenul său Colby sau de ce este mereu murdar în cartierul unde coboară. Fiecare întrebare a sa primește răspunsuri surprinzătoare de la bunica sa, care îl fac pe micul CJ să vadă frumosul oriunde în jurul său.
– Buni, noi de ce nu avem mașină?
– Băiete, ce ne trebuie nouă mașină? Avem un autobuz care scoate flăcări pe nări și pe bătrânul domn Dennis care întotdeauna îți arată un truc de magie.
„Ultima stație de pe Strada Pieței”, de Matt de la Pena, este o poveste minunată despre diversitate, având ca personaje un băiețel de culoare și bunica sa. Călătoria lor cu autobuzul este o călătorie simbolică, ghidată de înțelepciunea și empatia bunicii

5.„Leul și pasărea”, de Marianne Dubac, editura Pandora M

Într-o toamnă, pe când făcea curat în grădină, leul găsește printre frunzele moarte o pasăre rănită ce se uita cu jind la suratele ei ce își luau zborul în țările calde. Făcându-i-se milă de ea, o pansează și o ia acasă la el să o îngrijească până la însănătoșire. Până s-a făcut bine pasărea, a venit iarna. Iar leul a ținut-o în continuare sub acoperișul său. S-au împrietenit foarte puternic. Nu făceau nimic unul fără celălalt. Așa a trecut iarna, primăvara și vara. Toamna însă, când pasărea și-a văzut din nou suratele plecând, s-a întristat foarte tare. Atunci leul, deși i se rupea sufletul, i-a dat voie să plece și ea cu celelalte păsări. Iarna următoare a fost foarte grea pentru leu. Dar odată cu venirea primăverii, vechea sa prietenă s-a întors la el și au petrecut din nou împreună până la venirea următoarei toamne.
Leul și pasărea este o poveste simplă și foarte foarte scurtă, dar deosebit de emoționantă, despre prietenie, despre puterea sufletului curat și a bunăvoinței, despre fragilitatea diferențelor aparent imposibil de înțeles, dar și despre puterea glasului sângelui.
Deși se citește în maxim cinci minute, ea va dăinui în minte și-n suflet mult și bine. Iar minunatele desene semnate de autoarea Marianne Dubuc te vor chema să te întorci la ele de nenumărate ori, mai precis de câte ori ți se va face dor de ceva frumos atât pentru ochi cât și pentru suflet.

6. „Cei cinci urâți”, de Julia Donaldson (editura Litera)

„Cei cinci urâți”, de Julia Donaldson (editura Litera) este o poveste ilustrată în versuri despre conceptele de frumos și urât și imaginea de sine. Cartea te poartă în savană, unde sunt cele mai impozante și frumoase animale și unde trăiesc și câteva dintre cele care nu impresionează prin aspectul lor. Să fie oare ele urâte? Ce înseamnă, de fapt, urâtul și ce este frumosul?
Ritmul și umorul acestei cărți de poezii sunt deja o marcă a autoarei Julia Donaldson, iar mesajul este profund și invită la reflectare și discuții cu perspective mai largi.

7. „Album pentru zilele ploioase”, de Dani Torrent, editura Signatura

Această carte ilustrată conține o poveste care te cucerește. Ilustrațiile incredibile și povestea încapsulează esența a ceea ce au nevoie toți copiii din lumea aceasta: iubire și prezență. 
Un scurt fragment: 
„𝐷𝑎, 𝑚𝑎̂𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑣𝑜𝑚 𝑚𝑒𝑟𝑔𝑒 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑡̦𝑖𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎̆𝑚, 𝑖𝑎𝑟 𝑡𝑎̆𝑐𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑣𝑎 𝑟𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑒 𝑠𝑡𝑎̆𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑠𝑎 𝑝𝑢𝑠𝑡𝑖𝑒. […] 𝐷𝑎𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑎̆𝑧𝑖 𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑒 𝑓𝑜𝑡𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑣𝑜𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛 𝑎𝑙𝑏𝑢𝑚 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑧𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑙𝑜𝑎𝑖𝑒. 
𝑆̦𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑖𝑎𝑟𝑛𝑎 𝑣𝑎 𝑠𝑜𝑠𝑖, 𝑛𝑢 𝑝𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝 […] 𝑣𝑜𝑚 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑎 𝑙𝑖𝑚𝑝𝑒𝑑𝑒 𝑐𝑎̆ 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑐𝑢 𝑎𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑎𝑡 𝑝𝑟𝑒𝑡̦𝑖𝑜𝑎𝑠𝑒, 𝑚𝑎𝑖 𝑖̂𝑛𝑠𝑒𝑚𝑛𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑡𝑜𝑡̦𝑖 𝑏𝑎𝑛𝑖𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒, 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒-𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑎𝑠𝑡𝑎̆𝑧𝑖.”

8.„Alfred, un monstru mult prea simplu”, de Corina Dascălu, editura Vlad și Cartea cu Genius

Să te naști monstru și să nu fii câtuși de puțin monstruos, asta zic și eu dramă. Și mai că îl înțeleg pe bietul Alfred, monstrulețul din poveste care nu știe să facă nimic din ceea ce fac ceilalți monștri. Nici măcar nu știe să cânte la trompettenguitarenspiel. El nu face altceva decât să viseze la jeleuri uriașe, mâțe mici care torc și zăpadă, deși nici măcar nu știe ce este aceea „zăpadă”. Firește, confrații monștri nu îl înțeleg defel și nu prea își bat capul cu el. Așa că el nu are altceva mai bun de făcut decât să-și caute rostul pe lumea monștrilor. Dar ceea ce caută el se dovedește că se găsește doar în lumea oamenilor. Dar ce mai contează când de acolo îți vine fericirea și împlinirea?
Așadar, morala din povestea lui Alfred, cel supranumit „un monstru mult prea simplu” este la rândul ei una mult prea simplă: nu contează în ce mediu te naști sau trăiești, dacă inima ta îți spune că locul tău este în altă parte, cel mai bine ar fi să o asculți pe ea. Știe ea ceva!…
(recenzie de RAI)

9„Povestea a doi pui de tigru, numiți Ninigra și Aligru”, de Nina Cassian, ilustrată de Karda Zenko (editura Frontiera)

Această poveste apărută în anii ’70 este deja un clasic ce a cucerit copiii de ieri și de azi prin versurile sale inventive și prin aventurile pline de suspans ale celor doi tigrișori rătăciți în junglă. Ninigra are culoarea mierii și un defect de vorbire foarte… tigresc. Iar Aligru este brun, politicos și vorbește ca din carte. Amândoi descoperă împreună ce înseamnă prietenia și invită cititorii mici și mari să vorbească despre diferențe, empatie și curaj.
Fragment:
– Mă numesc Aligru.
– Mă cheamă Ninigra.
– Îmi pare bine.
Pornind laolaltă, vorbiră cam în felul în care vorbesc, de mii de ani, cei din neamul tigresc. (Ninigra avea o voce mai subțire șu un ușor defect de vorbire, cum se va vedea îndată din conversația alăturată).
Aligru spuse: – Mă bucur nespus
c-am reușit să te salvez mai sus,
dar asta e un fleac pentru un tigru.
– Mersigru, înc-o dată. De mii de ori mersigru.  

10. „Amos e răcit”, de Philip C. Stead, editura Arthur, 2017

Amos este îngrijitor la Zoo. Dar unul atipic. În sensul că el nu se îngrijește doar de nevoile fizice ale animalelor, ci și de cele ale sufletelor lor: joacă șah cu elefantul, se ia la întrecere cu broasca țestoasă și o lasă mereu să câștige, sporindu-i astfel, încrederea în sine, îi împrumută batista rinocerului cel veșnic răcit, empatizează cu tristețea pinguinului și îi citește bufniței povești, spre a-i alunga teama de întuneric. Numai că într-o zi, înbolnăvindu-se, nu mai poate ajunge la Zoo, la animalele sale dragi. Și atunci vine rândul animalelor să vină la el și să aibă grijă de el.

11„Găina care a adus pe lume o văcuță”, de Adam Bestwick

La Ferma Ouălor Pestrițe, Doamna Găină se pregătește să își aducă pe lume puișorii. Primii pui ieșiți din ouă sunt identici: galbeni și pufoși. Dar ultimul ou, care întârzie să se crape definitiv, pare să ascundă o mare surpriză: făptura dinăuntru are pete albe și negre. Să nu fie oare un pui de găină? Dar atunci, ce să fie? O coțofană? Un sconcs? O balenă? Poate chiar o văcuță? Rămâne de văzut…
Eu vă spun doar atât: din această poveste haioasă, bine ar fi să învățați că uneori, suntem diferiți față de restul celor din jurul nostru. Dar că acesta nu este un motiv de neînțelegere și cu atât mai puțin un prilej de a clasifica drept „ciudat”, ceea ce noi nu putem înțelege. Pentru că formele de manifestare ale naturii sunt infinite, iar puterea noastră de acceptare a diferitului, la fel de infinită. Doar că nu am explorat-o noi îndeajuns.

12. „Ce este un copil”, de Beatrice Alemagna (editura Signatura)

„Fiecare copil ar trebui să poarte o etichetă pe care să scrie Fragil! Conține visuri!” spunea Mirko Badiale. Iar cartea „Ce este un copil” (scrisă și ilustrată de Beatrice Alemagna) asta mi se pare că sărbătorește: visul și felul unic al fiecărui copil.
Cartea este o bucurie și mi-ar plăcea să o citească fiecare mamă cu copilul ei, cu atât mai mult cu cât toți adulții ar trebui să știe să prețuiască toți copiii, să îi iubească, să îi înțeleagă și să așteapte încet să înflorească în felul lor unic.  

13.„Inima mamei mele”, de Anne Reanaud, ilustrată de Richard Rudnicki  editura Cartemma

Sorale, o fetiță de zece ani, scotocește prin sertarele dormitorului mamei sale și dă peste un obiect foarte curios. Îl ridică ușor și își dă seama că este o cărticică în formă de inimă. Când o deschide, găsește paginile desfășurate ca niște petale ale unei flori. Înscrise pe fiecare pagină sunt cuvinte din diferite limbi pe care ea nu le poate citi sau decifra. Este  cadoul prețios primit de mama sa, Fania de la prietenele sale, prizoniere și ele în lagărul de concentrare nazist.
Cartea este o apariție rară și îndrăzneață prin tema abordată, având la bază povestea reală a unei supraviețuitoare de la Auschwitz. În ciuda  „întunericului” experienței tinerei Fania cartea este „luminoasă”, însă este discutabil dacă este potrivită pentru discuții cu copiii mai mici. 

14. „Melcușorul”, de Lavinia Braniște, ilustrată de Veronica Neacșu, editura Cartier

Cartea este o poveste duioasă a unui melcușor rămas cu bunicul din pricina faptului că mama sa e plecată să lucreze la gogoșile de mătase în dudul de dincolo de șosea.
Fiind ziua sa, melcușorul e tare supărat că nu o are pe mama alături, însă miriapodul Centiped, fost general de armată și prieten cu Moșumelc, are o mulțime de idei, care de care mai tehnice, avansate și cu șanse mici de reușită. Însă cu ajutorul prietenilor nimic nu e imposibil..
„Melcușorul” este o poveste tristă și simpatică în același timp, fiind o poveste ce surprinde trăirile și emoțiile copiilor ai căror părinți sunt plecați departe de casă pentru a munci.

15. „Ai umplut găletușa azi?”, de Carol McCloud, editura Act și Politon 
Deși nu este tocmai o poveste, această carte este un mic ghid pentru fericirea cotidiană a copiilor. Ne-a plăcut pentru că are un mesaj puternic și o metaforă de care ne amintim ușor: găletușa invizibilă pe care o avem cu toții trebuie umplută cu gesturi frumoase, pentru ceilalți și pentru noi înșine. 
Fragment:
„Toată lumea poartă după sine câte o găletușă invizibilă. […] Poți umple o găletușă atunci când dai dovadă de dragoste pentru cineva, când spui sau faci ceva amabil, sau chiar când oferi cuiva un zâmbet. Asta înseamnă să fii o persoană care umple găletușa.”